Interviu cu Olivier Bouriaud cercetător științific, conducător de doctorat si cercetător științific asociat al Laboratorului pentru inventar Forestier Francez din Nancy, Franța
De ce ați plecat din IFN?
Olivier Bouriaud : Au fost mai multe motive. Când am plecat, echipa terminase Ciclul II al IFN, sau era pe cale de a termina.
Tocmai ieșisem din războiul foarte lung cu validarea rezultatelor din primul ciclu și a metodei. Am văzut că în cadrul INCDS nu aveam nicio perspectivă de viitor. Exact cum este și serviciul Inventarului Forestier Național.
Deci, soarta mea era să fie veci, cât eram acolo, sub critică, sub presiune, sub amenințări diverse și cu probleme. Când vrei să depui o temă, când vrei să te deplasezi, când ai nevoie de achiziție, tot apăreau piedici. Pur și simplu cariera mea era în stagnare. Fiindcă Inventarul Forestier Național era în stagnare. Și eu am socotit atunci. Eu aveam 40 de ani. Ce pot face? Stau așa până la pensie? Sau mă duc? Și am plecat în 2018
Acum sunteți la Universitate la Suceava.
O.B.: Da. Sunt și cercetător afiliat în cadrul laboratorului de inventar forestier din Nancy.
Și la Inventarul Forestier pe ce poziție erați?
O.B.: Șef birou modele și metode. Eram responsabil cu dezvoltarea metodei statistice și implementarea ei. Practic înseamnă că toate sutele de mii de tabele le făceam eu. Când am început, l-am făcut mai mult pentru că tocmai veneam din Canada unde lucrasem în cadrul Inventarului Forestier de acolo. Și lucram la partea de estimarea a productivității pădurilor. Mi s-a părut fantastică aventura asta de a crea un Inventar Forestier Național.
Deci m-am întors din Canada în 2006-2007. M-am angajat la ICAS, la început făceam consultare pentru IFN, dar cumva de la distanță. Nu eram membru al Inventarului.
Și la un moment dat, am văzut că era o foarte mare nevoie de a prelucra acele date, trebuia și cineva care să cunoască metode de prelucrare a datelor dintr-un Inventar Forestier. Și eu am fost persoana cea mai bine poziționată pentru așa ceva. Plus faptul că la vreme respectivă exista o colaborare foarte intensă între Inventarele Forestiere din mai multe țări, pentru o armonizare a metodelor de Inventar Forestier. Și s-a întâmplat așa că aceste proiecte au fost pilotate de Inventarul Forestier francez.
Deci mi-era tot așa mult mai ușor să particip la acele seminarii și discuții despre cum am putea avea un Inventar Forestier la nivel european. Și asta a ajutat și la dezvoltarea metodelor. Pentru că am avut în vedere ca metodele de prelucrare pentru Inventarul din România să fie cât de armonizate posibil cu ultimele norme pe care le dezvoltam la acea vreme.
Deci asta a fost o conjunctură care a permis să câștigăm foarte mult timp și să avem rezultate mult mai performante. Mult mai bune.
Asta înseamnă că toate lumea din România își dorea să afle starea pădurilor, corect?
O.B.: Premiza că toată România vrea să știe ce se întâmplă în pădure nu este adevărată. Nu toată România vrea. Cred că acesta este primul lucru care trebuie lămurit. Da, sunt ingineri silvici gestionari de păduri, proprietari care vor să afle, care vor să gestioneze foarte bine, care vor să aibă o imagine clară. Sunt și din industrie care au nevoie de o evaluare asupra resursei. Dar sunt la fel de mulți care nu vor asta.
Ministerul ar trebui să fie cel mai interesat, nu numai ca să afle starea resursei, ca un volum exploatabil, dar și să aibă și dinamica. Să știe de exemplu dacă noi regenerăm bine, dacă se regenerează bine pădurea? Cum este echilibrul pe clase de vârstă? Deci lucruri care dau o perspectivă asupra stării pădurilor pe un termen mediu spre lung.
Asta este responsabilitatea Ministerului, să ofere o stabilitate sectorului forestier pe de-o parte. Dar și siguranța că aceste păduri sunt gestionate în mod responsabil. Deci depășește cumva starea actuală a pădurilor, sau o fotografie, un instantaneu pe care o dă fiecare. Ciclul succesiv al inventarului ne dă și o idee foarte clară despre această dinamică.
Vi se pare că ministerul cel puțin din postura de autoritate contractantă și de instituție care este în vârful piramidei își exercită acest interes? Adică să discute cu cifrele pe masă?
O.B.: Nu, în niciun caz. Sau poate mult prea puțin. Mai sunt câteva persoane cu siguranță care s-au mai uitat. Au fost folosite cifre pentru raportările obligatorii pentru țară. Raportări cu privința la stocarea de carbon. Dar atât. Previziuni în viitor? Faptul că resursa este fragilă, amenințată? Avem dezechilibru claselor de vârstă! Sunt din ce în ce mai multe dificultăți în a se genera pădurea!
Sunt foarte multe probleme care nu pot fi discutate atâta vreme cât am rămas blocați la câteva cifre ale inventarului care nu sunt pe placul unor oameni.
La ce cifre vă referiți?
O.B.: Cele mai importante sunt, bineînțeles, recolta și productivitatea. Adică fluxul. În sine nu este o surpriză. Au fost dezbateri și în mai multe alte țări, pentru că Inventarul Forestier Național și în alte țări a calculat niște cifre care sunt cu mult diferite decât cele care sunt știute pentru recoltă. De exemplu, declarațiile transportului de lemn sau a livrării de lemn. Alte cifre cu care nu putem compara ciclul IFN. Dar ele nu sunt făcute de fapt pentru a fi comparate. Și aici ar trebui o analiză, aici ar trebui cineva care să analizeze într-un mod foarte obiectiv. Pur și simplu, două cifre din două surse diferite. Putem explica de ce există așa discrepanța fără să înflamăm o dezbatere. Așa cum a fost în România.
Până acum nu a existat o explicitare foarte clară a acestui volum care pleacă din pădure. Cel puțin din partea ministerului. Au fost specialiști independenți care au tras o concluzie. Ei au făcut o estimare care e oarecum apropiată de volumul dat de IFN II. De ce credeți că ministerul nu vrea să-și asume acest rol de mediator?
O.B.: Pentru a vă răspunde sunt obligat să mă întorc la contextul general. Ne întoarcem amândoi în timp la nivelul anilor 2007-2008. Noi pornim Inventarul Forestier Național și atunci, interesant, când s-a pornit inventarul, l-am făcut cu contribuția activă a Academiei de Științe. Deci persoane care, după câțiva ani și-au schimbat complet poziția și atitudinea față de Inventar, în condițiile în care la început aceste persoane erau cele care chiar acordau un sprijin efectiv în dezvoltarea metodelor și vorbeau de bine IFN-ul. Deci, atunci când am pornit a fost o anume dinamică, dar eu am văzut foarte clar că nu există cultura Inventarului Forestier Național în țară, fiindcă era primul pentru România.
Deci era logic, cumva, ca Inventarul o vreme să funcționeze fără ca în față să existe niște oameni, niște instituții care să preia cifrele, să analizeze calm, într-un mod academic și obiectiv posibil. Și nu există că îmi place mie o cifră, sau că nu îmi place.
Deci, pur și simplu, acesta este un rezultat. Trebuie să-l analizăm. Există o dificultatea majoră, și o vă răspund la întrebare desigur, dar vreau să punctez ceva.
De ce, întotdeauna, este foarte greu când ajungem la o cifră IFN?
Pentru că este singurul instrument pe care-l avem menit să calculeze la nivel de țară sau de regiune, în mod statistic. Deci este singura cifră care există. Celelalte cifre nu sunt cu acoperire statistică. Și când luăm recolta, recolta masurată, estimată de Inventarul Forestier Național, ea este dată cu un interval de încredere. Pentru că este bazată pe tehnici statistice care sunt știute, care sunt oficiale chiar.
Dar, dacă luăm datele de la SUMAL, el nu este un instrument statistic. Deci, cum putem compara unul cu altul, când, de fapt, e unul singur? Dacă am avea un alt mod de a estima în mod statistic un stoc, o recoltă, am avea cu ce compara, de fapt.
Asta este problema. Și apoi, fiecare vine cu o estimare personală, cu o bănuială personală. „Mi se pare că e mult, mi se pare că e puțin!”
Bun, dar în baza la ce? Deci, asta este tristețea, într-un fel, la IFN, care e singurul care chiar face treabă. Și bazat pe zeci de mii de suprafețe de probă. Nu una, nu două. Zeci de mii!
Și ce s-a întâmplat în România cu datele?
O.B.: Aș vrea să o iau puțin cronologic. Au fost o serie de greșeli, dacă vreți. O serie de intervenții care au condus la acel blocaj la care vă referiți.
Războiul dintre Academia de Științe și Inventarul Forestier Național. Asta, chiar sincer, nu știu să fie altceva decât orgoliu. Eu lucram într-o stațiune de cercetare în care am auzit de la cineva, pe care îl prețuiam atunci, dar din acel moment nu am mai făcut-o.
Mi-a spus – “Băi, lasă să mă moară IFN-ul, că apoi recuperăm noi datele!”
Deci, cumva, asta era atitudinea. Adică, cum? Inventarul Forestier pentru țara ta, cum poți să consideri că să lăsăm un așa instrument pe care îl construim acum împreună, să-l lăsăm să crape, ca să recuperăm noi niște date și ce să facem cu ele apoi?!
Alte motive ar putea să fie niște conflicte de interes. Știm că Academia are păduri, totuși, da? Și sunt silvicultori care sunt implicați în amenajament, iar amenajamentul a fost un instrument care a favorizat, pentru că așa a fost deturnat, a favorizat tăieri legale. Pur și simplu, prin a subestima volumul pe picior. Au lăsat o marjă pădurarului în care el să poate să recolteze. Dacă pe teren oficial are 300 de m3, în practică are 500. Deci este clar că pădurarul poate să spune – „Am recoltat 100 de metri cubi”, când de fapt, el a recoltat 300.
Și dacă controlăm cât au rămas în pădure, păi au rămas 200. Totul este în regulă, nu? Deci, asta era miza de fapt. Deci sunt, cu siguranță, și niște interese financiare care fac ca inventarul să deranjeze foarte, foarte mult. Foarte mult. Și interesele astea sunt împărțite.
Sunt interese care se regăsesc la toate nivelurile. De la cercetător, la gestionar, pentru că, de fapt, cercetătorul are și el o pădure în gestiune, și așa mai departe. Deci, astea sunt lucruri destul de simple. Nu există cineva care să nu aibă cât de cât un conflict de interese acolo, în dezbatere.
Așa se explică dezbaterile din 2019 de la Minister și discuțiile ulterioare?
O.B.: Academia a forțat, cumva, au încercat să explice că metodele folosite nu sunt bune, și apoi, când au văzut că nu reușesc, au spus – „ Ah, datele nu sunt bune!”
Și asta a fost o comedie, pentru că au fost echipe de la INCDS, cercetători care s-au dus pe teren și au verificat măsurătorile făcute de echipele IFN. S-au dus la un ansamblu de suprafețe de probe pe care ei, cercetătorii, le-au ales. Și s-au dus pe teren și au verificat. Și datele IFN au fost validate, desigur. Garda a fost trimisă de două ori. Au mers cu echipament, au luat măsurători IFN, au remăsurat, pentru că atunci se spunea că echipa IFN a pus prea mulți arbori, pentru că volumul e prea mare. S-au dus cei de la Gardă, au reverificat niște piețe de probă.
Și au validat. Deci datele nu pot fi acuzate că sunt greșite, false, sau nu știu cum. Au fost validate de oameni din afara serviciului IFN.
Deci a fost o validare dublă
O.B.: Da, nu a ieșit nimic. Deci ce a mai rămas? Cum putem discredita, dacă metodele au fost publicate cu persoane din afară, sunt armonizate cu metode europene, sunt publicate, deci transparent? Datele au fost verificate, nu s-au găsit nimic. Atunci ce mai găsim? Care e problema? Vedeți, asta o altă problemă a fost politizarea începând cu 2019.
Vă referiți la intervenția fostului ministru Costel Alexe?
O.B.: Da. Ministrul Alexe a politizat cifra recoltei la un moment cheie. Erau atunci și alegerile prezidențiale și s-a putut folosi și domnul Iohannis care a susținut de la microfon că ei se ocupă de păduri. Și s-a politizat totul! Atunci s-a terminat și s-a blocat totul.
Pe de altă parte, nici înainte de alegeri, chestiunea datelor nu a fost corect gestionată de Ioan Deneș, ministrul de la vremea respectivă. Deși au existat semnale, inclusiv din interiorul Ministerului Mediului, că ar trebui să fie făcută o analiză corectă și venit cu niște măsuri.
O.B.: Da, totul era bine dacă am avea o atitudine mai pozitivă, mai constructivă. Am fi luat succesiv datele IFN, care au fost validate. ICAS spune că nu este de acord. Și în 2019 au venit domnii academicieni să explice că metoda de prelucrare datelor nu e bună. Ce ne-au propus ei, domnii academicieni, ca metodă de prelucrare? Regula de trei simplă.
E absolut greșit! Metoda nu ține cont de ponderarea statistică a suprafețelor de probă. Deci s-au făcut de rușine, pur și simplu. Eu eram în sală când au prezentat, mi s-a părut atât de jignitor și grosier, încât am rămas fără vorbe.
M-am gândit, cum poate să-mi îndrăznească cineva să explice că metoda de prelucrare statistică, pe care am publicat-o, nu e bună, dar ei vin cu regula de trei simplă și lor se pare că e mai corect așa? Asta a fost.
Cum ar fi trebuit să aibă loc această dezbatere și care ar fi fost finalitatea? Cum vă imaginați? Până la urmă societatea civilă trebuie să înțeleagă de ce există diferențe atât de mari între volumul legal exploatat și datele IFN. Un lucru e clar – lemnul a plecat din pădure.
O.B.: Trebuia făcut efortul ca o mare parte din acea discrepanță să se poată explica prin diferențe de metode. Un singur exemplu, inventarul ia în calcul toate elementele lemnoase, de jos până sus, ramuri fine incluse.
SUMAL-ul nu, el se oprește la un anume diametru. Și chiar așa, chiar dacă am avut o discrepanță, ar fi trebuit să fie analizat, să fie discutat, într-o altă perspectivă, o perspectivă europeană, în care constatăm discrepanțe în orice țară în care s-a făcut analiza.
Există un flux de lemn care nu este neapărat fiscalizat. Problema centrală de fapt este că s-a focalizat foarte mult lumea asupra discrepanței. Deci, să spunem că unul din doi este tăiat ilegal, este fals!
Bineînțeles și din fericire, nu e așa! Și există o discrepanță, dar asta este, adică nu e ca capăt de țară, cel puțin pentru pădure. Apoi, a intrat DIICOT-ul. Cei de al DIICOT au pornit o anchetă până să concluzioneze că de fapt nu e competența lor și s-a terminat așa, în coada de pește. Nu mai comentez mai departe.
Poate că motivul inflamării societății civile este că masacrul din Carpații României este unic și nu a mai existat un astfel de fenomen în orice altă țară din Uniunea Europeană.
O.B.: Da, este foarte posibil. Sunt Inventare Forestiere Naționale care, înainte de a se face public un rezultat, au un grup care permite să fie dezbătute cifrele, să fie analizate. Și nu este chiar o validare. E pur și simplu un comitet care încearcă să înțeleagă, să găsească o modalitate de a explica către publicul larg rezultatul, înainte de a-l publica. Cam asta e. La noi lipsește în moment de față acest grup de lucru. Unul care ar trebui să reprezinte mai multe interese, de la exploatare, la gestiune, să fie un panel de oameni care să discute în mod inteligent și constructiv.
Dacă avem dubii asupra rezultatelor, putem cere IFN mai multe calcule anexe să verifice. Dar asta trebuie să vină și cu resurse alocate. Nu putem cere de la câteva persoane să facă o muncă care ar trebui să fie făcută de o echipă întreagă de oameni.
Spre exemplu, echipa IFN din România a fost formată din cinci persoane, care au analizat toate datele. Eu făceam parte din acea echipă. Munceam zi lumină. Aproape că nu ai concediu când e așa. E foarte greu. În alte țări în acele echipe există douăzeci de persoane, nu cinci. La noi IFN-ul nu a fost lăsat să se dezvolte niciodată.
O echipă subdimensionată care a fost și sub finanțată pentru că au fost sincope financiare tot timpul.
O.B.: Totdeauna a fost așa, da, din păcate.
Și acum, întorcându-mă la starea pădurilor. S-a făcut un soi de cherry picking în date și s-a spus că pădurea este într-o stare excelentă? Este adevărat?
O.B.: E complicat de oferit un răspuns clar. Prima dată când am spus că acesta este volumul pe picior unii au sărit în sus și au spus că nu se poate. Alții, care știau mai bine că se subestimează foarte mult volumul în amenajament, erau de acord că pe acolo bate.
Oricum, cifrele băteau și cu alte estimări făcute cu sateliți și cu alte mijloace, deși mult mai imprecise decât ce le-am făcut noi atunci. Dar am fost acuzați că noi vom favoriza exploatarea pădurilor pentru că arătăm că avem o sursă de lemn mai mare.
Mi-a fost frică un pic să se întâmple așa ceva, pentru că în spatele volumului, deci un volum mai mare, o suprafață bună, o productivitate mare, sunt și probleme foarte mari. Spre exemplu, regenerarea pădurilor este critică. Vedem din datele inventarului faptul că pierdem din diversitatea pădurilor noastre.
Vedem că dispare gorunul, stejarul, se regenerează foarte, foarte greu. Frasinul la fel. Sunt multe specii care au avut probleme de sănătate la scară foarte mare.
Gândacul de scoarță la molid, de exemplu. Cam toate speciile din păcate au câte o problemă. Pinul are. Și anul ăsta care a fost dezastruos, cel puțin în nord-estul României, unde a fost foarte secetos, o să provoace la fel o stare de debilitare pe scară foarte mare, probabil, din păcate.
Deci e resursa mare, dar e foarte fragilă. Și sunt zone în care nu sunt probleme, dar trebuie analizat obiectiv la rece pentru că răspunsul este contrastat. Deci nu pot să vă spun – Da, totul e bine! sau Nu, totul e rău!
Depinde de locație, depinde de specie.
De asta e nevoie de dezbatere.
O.B.: Corect!
Ne întoarcem în prezent. Ce credeți că o să se întâmple cu rezultatele Ciclului III din IFN. Pentru că înțeleg că dumneavoastră sunteți, dacă nu mă înșel, printre puținii care pot să facă această interpretare a datelor. E adevărat?
O.B.: Eu am programat, am făcut toate acele programe care produc tabelele. Care adună din baza de date foarte bine structurată și calculează succesiv pentru fiecare celulă – valoarea, deci un total, o suprafață și apoi eroare de eșantionare.
Practic dumneavoastră le-ați construit.
O.B.: Probabil că o parte din comentarii pe care le-am făcut în cod au rămas în franceză. Nu sunt ale mele. Le-am predat. Am lăsat un calculator în care existau toate aceste proceduri de calcul și chiar când am predat calculatorul am demonstrat că el funcționează.
Asta înseamnă că în momentul de față Departamentul Inventarului Forestier Național din cadru INCDS are toate pârghiile necesare ca să facă această prelucrare a datelor.
O.B.: Există o problemă. Acele programe sunt foarte, foarte lungi și extraordinar de complicate. Tot așa, adică dacă am fi avut mai multe resurse probabil că am fi angajat un informatician care să le rescrie într-un mod mai simplu, poate mai plăcut, mai accesibil. Eu l-am dezvoltat, deci știu ce este și cum se lucrează.
Dar pentru cineva din exterior, când vede mii de linii de program, e tare, tare greu. Și asta nu e problema principală. Problema principală este faptul că aceste programe trebuie să funcționeze pe date din Ciclul III. Și Ciclul III are puțin de-a face cu Ciclul II. Ciclu III e într-o stare proastă, în sensul că ministerul neplătind echipa IFN în timp util, în loc să facă măsurători în patru ani, sunt până la șapte ani diferență de la un ciclu la altul. Ar trebuit să fie exact cinci ani de diferență. Adică am măsurat odată arborii, revenim după cinci ani și remăsurăm în același loc. Sunt multe cazuri în care revenirea s-a întâmplat la șapte ani. Și deci sunt diferențe temporale și nu mai avem o medie de cinci ani peste tot. Avem cinci ani, șase ani, șapte ani.
Și deci asta deja cere adaptări în program. Cere niște analize statistice ca să vedem impactul acestor discrepanțe. Să vedem cum le putem compensa prin prelucrare. Deci eu ce spun acum este faptul că metoda de prelucrare trebuie adaptată. Trebuie testată și adaptată. S-ar putea să funcționeze, dar s-ar putea să nu. Și aici încă odată. E nevoie de resurse și de cineva care dincolo de aspectul doar al programării cunoaște statistică, teoria sondajelor, ca să evalueze ce se întâmplă, cum putem contrabalansa discrepanțele care au fost cauzate de o finanțare necorespunzătoare.
Și atunci cum vă explicați că ministerul vrea niște rezultate, dar același minister nu respectă calendarul de finanțare? INCDS cere și el rezultate, dar și acolo există o problemă de finanțare în raport cu serviciul IFN?
O.B.: Am spus la un moment dat că au fost multe greșeli, că au fost multe probleme care au determinat situația asta încâlcită, foarte încâlcită. A fost războiul dintre Academie și serviciul IFN amplificat de războiul intern dintre domnul Gheorghe Marin, șeful IFN, și INCDS.
Adevărul că dacă cineva ține în fiecare an unul sau două milioane de lei pe care îi injectează în cercetări, în loc să fie trimiși IFN-ului, e clar că ai un război. Și așa se întâmplă mereu cu IFN-ul în ICAS. Pentru că IFN-ul ar trebui să aibă partea lui de finanțare care este totdeauna folosită pentru altceva.
Și apoi se spune că IFN-ul este deficitar. Deci, vedeți, sunt motive reale de conflict! Dar nu vreau să intru în detalii. Acolo sunt probleme reale. Plus alte chestiuni de funcționare care îngreunează activitatea serviciului IFN.
Dacă INCDS ar fi avut o atitudine pozitivă, ajutătoare față de IFN, ar fi fost și institutul beneficiarul principal al rezultatelor și datelor Inventarului Forestier Național.
Deci, ar fi câștigat serviciul, ar fi câștigat și cercetătorii. Așa, având o atitudine ostilă, din toate puncte de vedere, de la date la funcționarea serviciului în interiorul ICAS-ului, așa pierde și IFN, pierd și cercetătorii. Asta este o mare prostie. O mare, mare prostie.
Dar INCDS funcționează sub umbrela Ministerului Educației și Cercetării, nu?
Din păcate, nimeni n-a venit nici din afară să fluiere – „Gata, băieți, vă calmați și trebuie să colaborați”. Niciun director al institutului nu a spus: „Gata, stop!”
Apoi e atitudinea ministerului. Pentru că s-a discutat despre păduri în contextul siguranței naționale. La care se adaugă infringementul pentru tăieri ilegale. Deci, actualul secretar de stat, domnul Banciu, sigur că atunci când aude de inventarul forestier național are motive de a nu fi mulțumit pentru că a intrat în infringement sub supravegherea lui și problemele nu au fost rezolvate. Din păcate nici el nu vrea să rezolve problema. Pentru că eu așa văd. El nu a făcut nimic în sensul acesta.
Dar, atitudinea foarte negativă a ministerului se explică și prin faptul că este o problemă internă și internațională. Să știți că oamenii dinafară știu ce se întâmplă în România. Se știe și se vede dinafară. Deci, nu trebuie să credem că suntem în România și gata, nu știe nimeni ce se întâmplă în țara noastră. Toată lumea știe bine care e starea pădurilor din România.
Sunt mulți cercetători, mulți oameni care vin și au o opinie de expert foarte bună. Și atunci văd dezbaterea noastră internă și ne judecă. Și cum credeți că se vede acest lucru peste granițe?
Ați mai întâlnit genul acesta de lipsă de comunicare și de conflicte interinstituționale în alte țări când a venit vorba de IFN?
O.B.: Da, am auzit că în Cehia au fost. Tot legat de volumul recoltat. Am văzut și în Franța, că sunt discrepanțe între rezultatele IFN și cele furnizate de ONF, care este gestionarul echivalent cu Romsilva. Dar nu s-a inflamat nimeni. Statistic vorbind, Inventarul Forestier Național este în acest moment singura piedică pentru a supraexploata pădurile. Tăierile ilegale nu le vom opri niciodată, e lucru constatat în toate țările. Dar nici nu trebuie și nici nu putem să le oprim de tot.
Poate că volumul este mare, dar în niciun caz de 1 la 2, dar tot potrivit rezultatelor IFN nu compromite productivitatea și creșterea stocului pe picior. Adică, din punctul meu de vedere, problema este una fiscală dacă vreți, una de bani. Asta nu mă privește pe mine, nici pe IFN. IFN nu știe dacă e legal sau nu.
Lumea forestieră ar trebui să se preocupe de starea pădurilor așa cum este ea reflectată prin acei indici pe care le calculăm. De asta e nevoie de dezbatere și ministerul să se decidă în ce tabără este în calitate de beneficiar. Să fie onest și cinstit și să spună – „Da, vrem un inventar!”
Și atunci îl vrem cu tot cu indicatorii care nu ne plac nouă, dar stăm și-i explicăm și-i analizăm. Sau ne ne oprim și atâta e. Dar să aibă cineva curajul să spună acest lucru. Dar, eu am impresia că la nivel de minister asta se dorește.
Ce mai exact?
O.B.: Oprirea Inventarului Forestier Național!