Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în cazul retrocedării nelegale de păduri din Bacău readuce în discuție situația patrimoniului de stat și securizarea fondului forestier aflat în proprietate publică.
Faptele s-au prescris, inculpații au scăpat de închisoare, dar impactul legilor privind retrocedarea pădurilor este unul garantat. Trebuie amintit faptul că Legea 165 și articolul privind posibilitatea retrocedării de păduri din proprietatea deținută de stat înainte de 1948 își au rădăcinile în dosarul instrumentat de DNA Brașov. Un dosar peste care s-a așternut praful pentru că justiția din România a tras de timp.
Iar asta reiese din interceptările din timpul filajelor investigatorilor DNA, care au susprins discuții între Ioan Adam, Viorel Hrebenciuc și Tudor Chiuariu. Cei trei discutau despre o lege nouă, care urma să aibă un articol expres care permitea retrocedarea din pădurile statului.
Problema inculpaților era că punerea în posesie nu mai putea fi realizată pe vechile amplasamanate. Pe de o parte pentru că pădurile solicitate în instanță nu au aparținut niciodată așa zisului moștenitor și pe de altă parte pentru că nu mai exista pădure. În această situație membrii grupului infracțional aveau nevoie să poată obține pădure în compensare în alte zone din țară.
De altfel principiile care au stat la baza Legii 165 au fost preluate mai târziu și de alți parlamentari care au venit cu propuneri legislative care au încurajat retrocedarea din terenurile forestiere deținute de statul român înainte de 1948.
Dosarul din Bacău a beneficiat de atenția sporită din partea mainstream media datorită suprafeței mari de pădure retrocedate nelegal, al modus operandi al infractorilor, dar și al VIP-urilor din grupul infracțional organizat (judecători, foști deputați și foști miniștri).
Speța din Moldova este trasă la indigo și în alte județe din țară. Și în timp ce infractorii din Bacău lucrau meticulos la „succesul” retrocedării, în alte părți din România alte grupări urzeau strategii similare.
În perioada în care DNA investiga dosarul de pe Valea Trotușului, situația retrocedărilor nelegale la nivelul ROMSILVA arăta o imagine dezastruoasă la nivel național. O analiză internă a Regiei de Stat a Pădurilor arată că acum 10 ani aproape o jumătate de milion de hectare din pădurile de stat au fost retrocedate în primă instanță prin hotărâri judecătorești sau prin decizii ale Consiliilor Județene.
Primele cinci județe cel mai afectate de retrocedări suspectate a fi nelegale erau Suceava, Buzău, Bihor, Bacău și Maramureș.
Loading...
Reload document 
Open in new tab
Argumentele enumerate în nota internă a ROMSILVA, privind nelegalitatea retrocedărilor, sunt variate:
– solicitanții nu sunt moștenitorii legali ai autorului deposedat
– s-a solicitat suprafață în plus față de cea care a fost dovedită cu documente
– persoana solicitantă nu este una și aceeași cu persoana care a administrat pădurile înainte de 1948
– dovada proprietății nu a fost făcută cu documentele prevăzute de legile fondului funciar
– documentele prezentate ca și dovadă a deținerii de teren forestier la nivelul anului 1948 nu sunt concludente – atestă deținerea de terenuri în golul de munte și nu pădure, sau au fost documente care au atestat cumpărarea de material lemnos și nu deținerea de teren
Datele oficiale arată că 10 ani mai târziu, o parte dintre aceste dosare au fost câștigate de statul român în instanță, dar presiunea retrocedărilor a ramas neschimbată. Dacă unele dosare incluse in analiza RNP din anii 2010 au fost soluționate, în 2020 RNP Romsilva era în continuare implicată în 1527 de dosare în care se solicita spre restituire 452 de mii de hectare de pădure din proprietatea de stat.
În topul județelor cu cele mai mari suprafețe de teren contestate în instanță se numărau Suceava, Bihor, Bacău, Covasna, Gorj, Maramureș. 