Cătălin Tolontan a publicat astăzi un editorial în Gazeta Sporturilor, în care nuanțează asupra noilor politici de promovare ale companiilor din industria jocurilor de noroc. Este vorba despre un mural cu istoria Rapidului populat cu reclama unei case de pariuri.
„Bogată și capabilă în a atrage multe talente, industria de pariuri inovează. Găsește noi căi de promovare”, a scris astăazi Cătălin Tolontan pe pagina de social media FB.
Metoda de promovare nu este nouă și a fost împrumutată de la o altă industrie care se bazează tot pe adicție și dependenți, dar de nicotină – industria tutunului. Mai exact este vorba despre campaniile de promovare ale produselor care încălzesc tutunul. În România este interzisă reclama la produse din tutun, dar pentru că tutunul încălzit nu cade sub incidența legii (unde fumatul este definit ca fiind tutun care arde) aceste produse au liber la promovare și publicitate outdoor.
De aproape un an pe Bulevardul Mircea Vodă, din București, șoferii și trecătorii admiră un mural care transmite mesajul „tânăr cu experiență”. În partea din stânga sus este vizibil logo-ul GLO. Este vorba despre marca de tutun încălzit, produs al gigantului din industria tutunului – British American Tobacco. Principalul competitor al BAT pe piața de tutun încălzit este Philip Morris, care produce IQOS.
Citește investigațiile Rise Project și OCCRP despre cum industria tutunului face lobby, promovează noua generație de produse din tutun încălzit și semnează partenerite inclusiv cu companii din subordinea Ministerului Transporturilor pentru campanii.
Dar, la o analiză mai profundă, industria de jocuri de noroc nu a împrumutat doar noile metode de promovare outdoor. Dar a preluat și discursul industriei tutunului din comisiile din Parlament, atunci când există inițiative legislative considerate restrictive de companii și care ar putea avea impact asupra profiturilor.
În martie 2023, când a apărut proiectul de lege care solicita modificarea și completarea legislației privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, reprezentanții industriei au trimis Parlamentului României o adresă în care solicita o analiză a consecințelor unei reglementări drastice a domeniului.
Unele dintre argumente invocate de industria de jocuri de noroc seamănă izbitor cu cele invocate de-a lungul timpului de industria de tutun. De fiecare dată când a existat o inițiativă care propunea modificări nu pe placul companiilor, acestea reacționau asaltând corpul legislativ și comisiile.
Discursul simplu era următorul – dacă se interzice fumatul în spațiile publice, dacă vor crește accizele, dacă se va limita comercializarea produselor la magazinele specializate, dacă se interzice reclama, automat va crește piața neagră a tutunului, va fi afectat bugetul național, vor avea de suferit agenții comerciali care comercializează produse din tutun, nu se va rezolva problema adicției. Același limbaj scos din agenda industriei de tutun, nu doar în România, dar peste tot în lume.
În adresa înaintată în martie Camerei Deputaților industria de jocuri de noroc utilizează o logică a discursului similară – proiectul legislativ, dacă este aprobat, va duce la pierderi masive de bani la buget, se vor pierde locuri de muncă, va fi stimulată piața neagră a jocurilor de noroc, problema minorilor din sălile de jocuri de noroc nu va fi rezolvată.
Ceea ce lipsește din analiza industriei de jocuri de noroc, cât și a industriei de tutun, este problema adicției, impactul bugetar și soluțiile pentru cei care au devenit dependenți de un produs nociv, sau vor deveni victimele din cauza expunerii la reclame – fie că este vorba despre nicotină, fie că este vorba despre pariuri.
Niciuna dintre industrii nu discută despre impactul bugetar, pierderile și chelutielile pe care le are statul în urma efectelor acestor adicții – costurile bugetare privind tratarea acestor adicții și impactul asupra familiilor celor care sunt dependenți și ulterior bolnavi, pierderile pe care le înregistrează bugetul național prin decesul sau invaliditatea celor bolnavi.
Dacă în cazul jocurilor de noroc nu există (încă) studii, Comisia Europeană a făcut un astfel de calcul, raportat la speranța de viață, și a evaluat că moartea unui fumător reprezintă o pierdere de cel puțin 52.000 de euro anual.
Raportat la țara noastră, unde anual mor aproape 42.000 de români din cauza fumatului, asta înseamnă că statul a pierdut aproape 2,1 miliarde de euro anul trecut numai din rata decesului în rândul consumatorilor de tutun. Nu mai luăm în calcul costurile pentru cei bolnavi și impactul asupra familiilor lor.