Controlul din 2013, realizat de echipa de la ROMSILVA , a scos la iveală nu doar dimensiunea tăierilor ilegale dar și deficiențele privind administrarea pădurii, retrocedările ilegale, ciocanele false și companiile care nu au respectat contractele semnate cu Regia Națională a Pădurilor.
Printre firmele menționate se numără și giganții Kronospan și Holzindustrie Schweighofer. Ultima entitate deplânge acum starea în care se află pădurile țării și mecanismele care stau la baza industriei de prelucrare a lemnului, dar care a beneficiat de lemn exploatat din zonele administrate de Ocolul Silvic Gârda unde inspectorii au descoperit nenumărate ilegalități.
Tăierile ilegale, dimensiunea dezastrului
Echipa de control de la București a descoperit că aproape 860 de hectare au fost afectate de tăieri ilegale și au dispărut fără acte aproximativ 260 de mii de metri cubi de lemn. Un volum care putea fi transportat cu peste 8500 de camioane. Suficiente mașini care, dacă ar fi stat în coloană, ar fi format un șir lung de peste de peste 90 de km. Distanța dintre București și Ploiești pe autostradă.
Exploatările fără drept de la Ocolul Silvic Gârda de Sus au fost probate de inspectori nu doar cu fotografii din teren, dar și cu ortofotoplanurile din zonă, cele ale APIA, imaginile satelitare Google Earth și documentele din ocol.
Mecanismele folosite pentru exploatarea înafara legii au fost utilizarea ilegală a ciocanului silvic, abuzarea exploatărilor de igienă, accidentale și rărituri.
Aproape fiecare pădurar din canton este indicat în raport ca fiind responsabil pentru cantități impresionante de lemn exploatate fără nicio justificare. Pagubele se ridicau de la câteva zeci de metri cubi per persoană, până la sute și mii de metri cubi marcați în plus față de actele de punere în valoare.
„Ocolul Silvic Gârda nu a urmărit încadrarea în posibilitatea anuală și a încalcat în mod repetat dispozițiile specifice ale Codului Silvic, iar direcția silvică nu a luat nicio măsură de intrare în legalitate, aprobând borderourile actelor de punere în valoare și contractând masa lemnoasă, fără să țină seama de prevederile legale”.
Este concluzia coordonatorului echipei de control, care a adăugat în mai multe etape ale anchetei faptul că managementul Direcției Silvice Alba de la acea vreme nu a verificat în niciun fel activitatea celor de la Gârda.
- Direcția Silvică Alba nu și-a îndeplinit atribuțiile și nu și-a exercitat autoritatea în privința analizării și aprobării amplasării masei lemnoase, care urma a se pune în valoare de către Ocolul Silvic Gârda.
- s-au întocmit acte de punere în valoare, care s-au înregistrat în registrul de partizi. Foarte grav este faptul că o parte din aceste „acte de punere în valoare”, care nu respectă normele tehnice de evaluare a masei lemnoase și nicio altă reglementare legală, care nu au fost verificate și nu au fost aprobate de cei ce a avut această competență, au fost autorizate la exploatare.
- la Ocolul Silvic Gârda, nici un act de punere în valoare întocmit în anul 2012 nu a fost verificat, conform reglementărilor legale.
- Direcția Silvică Alba, fără să verifice daca acte de punere în valoare a fost corect întocmite și aprobate și dacă, în definitiv, sunt legale, le-a oferit la vînzare și le-a contractat pe picior
- Ocolul Silvic Gârda a făcut orice modificări a dorit în listele de partizi, iar Direcția Silvică Alba nu s-a sesizat în privința nerespectării prevederilor legale și nu a luat nici o masură
Firmele de exploatare – rudele, austriecii și actele adiționale la contracte
Lemnul care a dispărut din pădurile de stat, administrate de ocolul Silvic Gârda, a fost exploatat atât cu utilajele proprii, cât și cu cele ale unor firme, unele din ele aparținând chiar rudelor angajaților de la ocolul silvic.
În raportul Romsilva este nominalizată compania S.C.Trans Lup S.R.L., despre care echipa de control menționează că acționar era la momentul verificărilor fratele unui pădurar. Societatea ar fi primit primit partizi în exploatare chiar în cantonul pădurarului cu pricina, unde nu ar fi fost niciodată verificată. Altfel spus, un frate exploata pădurea, altul o păzea.
„Pădurarul titular, Lup Iosif, a gestionat concomitent partizi exploatate în regie, exploatate pe picior, sau în prestări de servicii de către S.C. Trans Lup S.R.L., care a cumpărat însemnate cantități de material lemnos din gestiunea pădurarului Lup Iosif (material lemnos fasonat în multe cazuri de S.C. Trans Lup S.R.L.), fără ca în prealabil să se fi efectuat recepţia acestui material lemnos. Firma în documente figurează a fi a fratelui lui Lup Iosif, dar în realitate toată activitatea firmei în această zonă a fost coordonată și gestionată de către Lup Iosif. Nicio partidă din acest canton, exploatată de firma sus menționată, ca lemn pe picior, sau prin prestări de servicii, nu a fost supusă controlului privind respectarea regulilor silvice de exploatare și nici nu a fost reprimită, efectiv pe teren (la unele din partizi nici nu se regăsesc la dosar aceste documente)”.
În raportul de control mai sunt menționate alte două firme – Maranatha și Alredia – care sunt deținute de omul de afaceri Beniamin Docea, un partener al austriecilor de la Holzindustrie Schweighofer, despre care RISE Project a scris că în perioada aceea devenise al doilea cel mai mare furnizor de lemn al Schweighofer din țară, cu încasări de peste 100 de milioane de lei.
În cazul Alredia, echipa de control a semnalat că în unele parcele unde firma a fost activă și a prestat lucrări pentru Schweigofer „nu s-a făcut nici un control de exploatare, iar o parte din documente sînt întocmite neglijent, sînt incomplete și nu pot fi luate în considerare din punct de vedere legal. Nu s-au calculat diametrele medii pe specii și nu s-au măsurat înălțimi pe teren, deci nu s-au determinat elemente dendrometrice de bază pentru calculul volumului masei lemnoase pe picior”.
Numele austriecilor de la Holzindustrie Schweighofer este menționat de 15 ori în raportul de control în legătură cu modul defectuos în care s-au derulat contractele de masă lemnoasă și au fost semnate acte adiționale.
Inspectorii susțin că în cazul masei lemnoase contractată de Holzindustrie „nu a fost respectat termenul de livrare prevăzut în contract”, iar „ocolul silvic nu a dat importanța cuvenită livrării masei lemnoase contractate, iar ulterior a acceptat necondiționat recepțiile comunicate de beneficiarii lemnului”.
Mai mult decât atât, cei de la București au susținut că, în cazul unor contracte a căror valabilitate expirase, livrările au continuat înafara termenului de valabilitate a înțelegerii cu austriecii.
La acea vreme Holzindustrie Schweighofer era beneficiarul contractului pe termen lung încheiat cu ROMSILVA.
Și firma Kronospan apare menționată în raport de opt ori. În cel puțin un caz inspectorii susțin că la dosarul unei partizi, unde a fost exploatați 683 de metri cubi de lemn, au fost identificate grave abateri.
„Nu există proces verbal de predare spre exploatare, nu există nici un act de controlul exploatării, nu există act de constatare la expirarea termenului de exploatare, nu există nici un document din care să rezulte volumul exploatat de SC Hecom SRL. Pădurarul titular de canton a expediat masă lemnoasă din acest parchet, inclusiv după expirarea contractului și a autorizației de exploatare, în principal către SC Kronospan Sebeș, fără să existe recepții pentru lucrările de exploatare efectuate, sau pentru sortimentele fasonate obținute prin exploatare”.
Cât privește încheierea și derularea contractelor de prestări servicii, concluzia celor de la Romsilva a fost că în unele cazuri, „Ocolul Silvic Gârda a achitat sume de bani pentru facturi de prestări servicii de exploatare a masei lemnoase emise de prestatorii de servicii, care nu au la bază recepții reale de masă lemnoasă și fără a cunoaște cu exactitate volumul real de lemn, care era exploatat la data efectuării plății”.
Controlul regenerărilor a fost fictiv
Nu doar că sute de hectare au dispărut sub lama drujbei, dar inspectorii de la București susțin că angajații de la Gârda nu s-au ocupat de regenerări și nici de împăduriri.
Aproape un milion de euro. Atât erau estimate în 2013 costurile necesare pentru lucrări de reîmpădurire în zonele unde cei de la ocol trebiau să se asigure că există regenerare naturală. Mai mult decât atât, corpul de control a susținut și că însemnate suprafețe nici măcar nu erau în evidența Ocolului Silvic.
„S-a constatat faptul că raportările nu au nicio legătură cu realitatea de pe teren. Raportările statistice specifice activității de regenerare a pădurilor sunt fictive. (…) Se poate afirma și susține, referitor la controlul anual al regenerărilor, efectuat în 2012, că acesta nu s-a efectuat efectiv pe teren, iar rezultatul acestuia, consemnat în documentația tehnică întocmită, este fictiv”.
Cât privește lucrările de împăduriri, s-a constatat faptul că în unele zone „nu au fost efectuate, dar în documentele de plată a lucrărilor în cauză, au fost consemnate ca fiind realizate”. Cu alte cuvinte banii s-au încasat, dar lucrările nu au efectuate niciodată, sau dacă au fost realizate inspectorii de la București au constatat că în documente raportările erau mult mai mari față de realitatea din teren.
De altfel, inspectorii spun că Ocolul Silvic nu doar că a făcut raportări false privind împăduririle, dar a și distrus o întreagă rezervație de semințe – brad, molid și larice. Un exemplu este o pădurea de 90 de ani de pe o suprafață de 50 de hectare, din care s-au exploatat legal 448 de metri cubi și ilegal aproape 25 de mii, au notat inspectorii.
La finalul celor 50 de pagini, echipa de control menționează că raportul a fost propus spre înaintare Inspectoratului General al Poliției Române, Direcției de Combatere și Investigare a Fraudelor, dar și organelor de cercetare penale competente teritorial.
Din 2013 și până în prezent, dosarul de tăieri ilegale de la Gârda de Sus a ajuns la DNA Alba și apoi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni.
A fost clasat de mai multe ori pe motiv că faptele nu există, sau că autorii sunt necunoscuți, pentru ca în ultima clasare procurorul de caz să invoce prescrierea faptelor.
Așa, scapă hoții de pădure!