De la publicarea datelor privind Inventarului Forestier Național se vorbește tot mai des despre faptul că în România se recoltează mult mai puțin decât creșterea și se sugerează o modificare a legislației care să permită modificarea volumului extras anual.
Principala organizație care aduce în prim plan această dezbatere este Asociația Prolemn, unde printre membrii fondatori se numără două dintre cele mai mari companii din industria de prelucrare a lemnului din România – Holzindustrie Schweighofer (actual HS Timber) și Grupul Kronospan.
Președintele Prolemn, Cătălin Tobescu, a declarat în decembrie anul trecut că România recoltează foarte puțin din creșterea pădurii, iar în 2019 același Cătălin Tobescu (din calitatea sa de reprezentant Fordaq) avansa teoria că la noi exploatarea pădurilor se face sustenabil chiar datele IFN arată că se taie cu 20 de milioane mai mult decât este declarat oficial.
„Avem 58 de milioane de metri cubi creștere a pădurii și recoltăm 38 de milioane de metri cubi. Această cifră este deja avansată oficial, deci raportul de creștere a pădurii și ceea ce recoltăm în jur de 65%, deci evident că este sustenabil”, este citat Tobescu într-un articol Business Magazin.
Utilizarea datelor IFN ciclul II pentru o forțare a creșterii volumului exploatat anual a fost prevăzută încă din 2016, de către fostul șef al ITRSV Suceava, Costel Girigan. Într-un articol pentru Piața Financiară, Girigan susținea că ideea creșterii posibilității anuale de explotare a pădurilor a apărut într-un studiu din 2008 numit Austroprojekt.
Loading...
Reload document 
Open in new tab
Realizat cu bani de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (aproape 300.000 de euro) raportul Austroprojekt, în cele 160 de pagini, analizează industria de lemn din România – oportunități și deficiențe. Singurele mari companii menționate în raport sunt cele austriece – Holzindustrie Schweighofer, Egger și Kronospan – toate trei fiind descrise în niște tușe groase, extrem de pozitive.
„În ciuda problemelor de exploatare și transport forestier, producția fabricilor de cheresta a crescut, principalul motiv l-a constituit creșterea significativă a capacității de producție. HIS (Holzindustrie Schweighofer) Sebes a fost responsabil de acest progres, cu un consum de apoape 1 milion metri cubi de bușteni”, se arată în raportul care poate fi accesat mai jos.
Loading...
Austroprojekt menționează în mai multe rânduri că este nevoie de creșterea posibilității recoltei anuale, în același timp denunțând restricțiile impuse de sistem silvic în exploatarea de lemn. Nota bene, în 2008 România se afla în plin proces de căpușare a pădurilor de către companii de exploatare care au tăiat ilegal și au distrus zeci de mii de hectare de pădure, cantități impresionante de lemn ajungând inclusiv în curțile austriecilor de la Schwighofer, care sunt investigați acum de DIICOT tocmai pentru că au făcut afaceri cu lemn ilegal.
„Resursa de masă lemnoasă este sub utilizată datorită lipsei de acces în pădure precum și din cauza normelor și regulamentelor silvice neconforme cu realitatea timpului prezent referitor la vârsta de exploatabilitate și intensitatea răriturilor. Au fost intervievați reprezentanți ai tuturor grupurilor relevante. Unii dintre ei, cei cu interese majore în sector, au fost vizitați chiar de mai multe ori de diferiți experți. Majoritatea celor intervievați consideră cadrul legislativ ca fiind unul restrictive, vârsta de exploatabilitate ar trebui redusă considerabil”, se menționează în raportul care concluzionează că „trebuie modificate un număr de restricții și norme care au impact asupra volumului de exploatat” și că este nevoie de „reducerea vârstei de exploatabilitate cu 20 de ani – de exemplu de la 110 la 90 de ani”.
Pentru acces la un volum mai mare de lemn, autorii au sugerat și o modificare a normelor privind exploatările în pădurile de protecție:
„În cazul pădurilor de protecţie, înlocuirea tăierilor de igienă (maxim 1 m3/an/ha) cu tăieri de conservare dintre care una să extragă 12% din volumul pe picior”, aceleași tăieri de conservare despre care Florin Stoican (Ashoka Fellow, președintele Asociației Parcul Național Văcărești și fondatorul Parcului Național Buila Vânturarița) spunea că „sunt o calamitate pentru conservarea naturii”.
Autorii raportului au analizat chiar și beneficiile industriei de prelucrare în contextul procesului de retrocedare al pădurilor, chiar dacă în perioada publicării raportului metehnele legea 247 din 2005 își aratau deja rezultatele catastrofale.
„Retrocedarea pădurii către foștii proprietari va avea un efect pozitiv asupra ofertei de lemn de pe piață, deoarece noii proprietari vor fi orientați mai puternic spre valorificarea profitabilă a masei lemnoase. (…) Retrocedarea pădurilor, încă în desfăşurare, aduce schimbări de natură economică în ceea
ce priveşte gospodărirea pădurilor. Noii proprietari de păduri au revizuit cu mare atenţie funcţiile pădurilor în noile amenajamente silvice”, se arată în raport.
Cinci mai târziu Curtea de Conturi a României contrazicea declarațiile de mai sus extrase din Austroprojekt și descria un tablou sumbru al efectelor create de legile funciare și al haosului instituțional în care a fost aruncată România.
„Legile de retrocedare elaborate în trepte, confuze şi lipsite de viziune au facilitat abuzurile, conflictele, litigiile etc. şi au prelungit nepermis de mult procesul de reconstituire a dreptului de proprietate amânându-l sine die, afectând stabilitatea sistemului forestier şi a pieţei lemnului”, se menționează în raportul Cuțrii de Conturi.
Surse din sectorul forestier susțin că prin agenda pe care marii jucători o împing spre dezbatere se încearcă o noua tentativă de modificare a normelor silvice, una care merge pe liniile trasate de Austroprojekt și care să favorizeze scăderea vârstei exploatabilității, care implicit va duce la o creștere a volumului extras. Aceleași surse au susținut că bogăția în biodiversitate de care se bucură România acum este rezultatul muncii unor silvicultori care sunt pe cale de dispariție și care au văzut pădurea nu ca o vacă de muls, dar ca un ecosistem din care omul a fost parte activă cu drepturi egale cu ale celorlalți membri și nu gestionar cu putere deplină.
“Cred sincer că România are cea mai bună școală de silvicultură din lume și că pădurile pe care le-am avut până la începutul anilor 2000 a fost rezultatul managementului aplicat cu 30 de ani în urmă de această școală. Dar, în același timp cred că suntem ultima țară din lume la cum ne-am bătut joc de ce a însemnat pădure după Revoluție. Cu alte cuvinte, suntem incoruptibili la teorie, dar când vine vorba de practică, trebuie mers cu cătușe”.
Un comentariu la „Pădurile României între Austroprojekt și culegerea selectivă de date din IFN”