Judecătorul de la Tribunalul Covasna, cel care a decis în instanță soarta celor 43.000 de hectare de pădure retrocedate ilegal la Bacău, ar fi fost dezamăgit că nu a primit toți banii promiși. Cel puțin așa reiese dintr-un al doilea denunț făcut în fața procurorilor DNA Ioan Adam.
Fostul deputat PSD susține că i-ar fi oferit judecătorului Ordog Lorand Andras 20.000 de euro în doua tranșe. Primii 10.000 de euro ar fi fost oferiți în 2010 (puteți citi aici primul denunț al lui Adam) iar a doua tranșă în 2012. Banii ar fost oferiți magistratului în aceeași camera din Tribunalul Covasna, adică lângă o toaletă.
După ce i-a pus în plic 10.000 de euro, Ioan Adam a susținut că judecătorul i-ar mai fi solicitat alți 50.000 de euro, pentru a soluționa favorabil dosarul. Doar că banii au întârziat să apară pentru că Paltin Sturdza, „moștenitorul” averii Ghika, nu a vrut să colaboreze cu fostul deputat PSD Adam.
Sturdza susține că fostul parlamentar l-a acuzat că e zgârcit și că din cauza avariției acestuia traseul dosarului în instanță nu ar fi fost unul favorabil grupului.
Citiți mai jos modul în care Adam a descris procurorilor cum s-a desfășurat a doua întâlnire dintre el și magistratul de la Covasna.
Fostul deputat a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare pentru cumpărare de influență, iar Ordog Lorand Andras a primit șapte ani cu executare pentru abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave și luare de mită. Decizia nu este definitivă.
“(…) Nu am aşteptat foarte mult şi pe uşa cabinetului a intrat Ordog Lorand, îmi aduc aminte că era îmbrăcat în costum, fără geacă sau palton.
După ce ne-am salutat, am schimbat câteva vorbe protocolare, iar Lorand m-a luat deoparte, am traversat casa acestuia ajungând în curtea din spate, spunând că este grăbit.
Prima discuţie a fost că: v-a făcut-o cei de la Direcţia Silvică cu suspendarea dosarului, în continuare spunând că în jurul dosarului este acelaşi circ ca şi înainte. Eu i-am răspuns că nu cunosc amănunte deoarece nu mai sunt avocat în cauză şi că am venit pentru altceva.
(…)
Apoi, brusc, s-a apropiat de mine şi aproape şoptit m-a întrebat ce s-a întâmplat cu Sturdza, de ce nu se ţine de cuvânt, pentru că a văzut rezultate.
I-am spus că am o problemă deoarece Sturdza este extrem de dificil şi nu este dispus să achite suma pe care i-am transmis-o după pronunţarea recursului, respectiv cei 50.000 de euro.
Ordog a spus că aşa ceva nu-i posibil şi a insistat să-l contactez pe Sturdza şi să-l fac să-şi respecte ceea ce i-am transmis pentru că avut rezultate. A mai adăugat că el a avut încredere în ceea ce am discutat anterior pronunţării deciziei nr. 231/2012 şi, ca atare trebuie să rezolv problema.
Imediat după aceste afirmaţii, Ordog Lorand mi-a spus că are nevoie urgentă măcar de 10.000 de euro, motivând că a avut nişte cheltuieli pe care le-a făcut şi trebuie să le achite.
(…)
În aceste condiţii, eu am înţeles că trebuie să procur cât mai repede suma de 10.000 de euro. Eu i-am spus că o să mă ocup să fac rost de aceşti bani, întrebându-l cum facem mai departe.
Ordog Lorand mi-a spus că o să primesc telefon să-i spun ce am făcut. Nu reţin dacă m-a sunat Ordog Melinda şi nici ce i-am spus, ştiu însă că eu aveam preocuparea de a face rost de bani.
(…)
Reţin că am avut la biroul meu o sumă de 4000 de euro într-un sertar, sumă pe care, într-o seară, plecând de la birou, am pus-o într-un plic şi am luat-o cu mine lăsând-o în maşină.
Ţin minte că în momentul în care am văzut suma exactă de bani pe care-i aveam în sertar, respectiv pe cei 4000 de euro, în bancnote de 100 de euro, m-am gândit că este prea puţin şi că trebuie să-i completez cu ceva bani de acasă.
(…)
A doua zi dimineaţa, în garaj, când am urcat în maşină am văzut plicul si mi-am amintit că trebuie să iau bani de acasă. În acest sens, am iesit din garaj şi în demisolul casei am rugat-o pe soţia mea să coboare, moment în care am întrebat-o câţi bani avem în casetă.
Mi-a spus că nu ştie exact şi că se va duce să aducă ce este în casetă, în euro. A adus o sumă în euro în bancnote de câte 100, am numărat şi am constatat că erau 6800 de euro, din care am oprit 800 de euro iar 6000 i-am introdus în plicul din maşină, alături de ceilalţi 4000 de euro, plicul introducându-l în buzunarul hainei.
Ţin minte că soţia m-a întrebat ce fac cu aceşti bani însă eu m-am eschivat. Am mers la Sf. Gheorghe, am urcat în birou la Ordog.
(…)
Discuţia s-a purtat în biroul acestuia. La un moment dat, ne-am îndreptat către holul din spatele biroului unde am scos din buzunarul din interiorul hainei plicul cu cei 10.000 de euro şi i-am înmânat lui Ordog Lorand. În timp ce reveneam în birou, Ordog mi-a spus că este în regulă şi că speră să rezolv problema cu Sturdza, de unde eu am dedus că se referea la restul banilor până la 50.000 euro.
I-am spus că o să mă străduiesc, fără să-i dezvălui că Sturdza nu vroia să achite nimic.”
Banii însă au întârziat să apară, iar Paltin Sturdza (așa zisul moștenitor) a declarant procurorilor că Ioan Adam l-a criticat că nu a acceptat să colaboreze:
„Înainte de motivarea ei (n.r. a hotărârii), Adam Ioan, avocatul meu la acel moment, mi-a spus <<Băi zgârcitule, dacă ai fi dat 50.000 euro nu s-ar fi tergiversat atât>> (…) Adică laşule, zgârcitule nu ai vrut să faci ce trebuie pentru a obţine câştig de cauză. De altfel, subliniez că de felul meu nu pot fi acuzat de zgârcenie, astfel că mai degrabă a fost o acuzație de lașitate, că nu am curajul să încalc legea.”
Profiturile din această afacere erau fabuloase pentru toți membri grupului, în special pentru Ioan Adam.
Potrivit decarațiilor lui Sturdza, dacă pădurile erau retrocedate și vândute, fostul parlamentar PSD avea asigurat un onorariu de succes de 14% din suma obținută.
Documentele arată că cea mai mică valoare vehiculată ca fiind preţul de vânzare al celor 43.000 de hectare din Bacău a fost de 50 de milioane de euro. Asta înseamnă că cel mai mic onorariu pe care-l putea încasa Ioan Adam era de 7 milioane de euro.
În fața procurorilor judecătorul Ordog Lorand Andras a susținut că este nevinovat și că acuzațiile sunt pur și simplu neadevărate.
Magistratul a susținut că nu-și amintește să fi vorbit despre Dosarul Ghika cu Ioan Adam, dar a recunoscut că deputatul i-a mai trecut pragul biroului Tribunalului Covasna din când în când și-i aucea cărți în materie de drept pe care acesta le publica.
Ordog le-a răspuns procurorilor că nu-și amintește să fi vorbit vreodată cu Ioan Adam despre moștenirea Ghika sau despre Paltin Sturdza și că Adam nu a fost niciodată în curtea casei sale. Nu-și amintește ca soția lui să fi vorbit cu fostul deputat PSD nici în persoană și nici la telefon.
La întrebarea dacă este de acord să facă un test poligraf, magistratul a răspuns că nu știe sigur și că se mai gândește dacă acceptă sau nu.
Nici soția lui Ordog nu a recunoscut că s-ar fi întâlnit la domiciliul familiei cu Ioan Adam. Întrebată cum e posibil ca fostul deputat să știe atât de multe detalii despre cum este organizata casa familiei, aceasta a răspuns că imobilul a fost cumpărat în anul 2007, iar casa „era dată spre vânzare cam cu doi ani înainte, deci foarte multă lume o vizionase şi noi nu am schimbat nimic, doar am zugrăvit şi am extins curtea, am cumpărat de la vecini o porţiune de teren, cred că în anul 2009”.
Într-un episod următor voi aduce noi informații despre întâlnirile de taină ale lui Viorel Hrebenciuc cu membrii grupului și cum avea de gând fostul lider PSD să acționeze pentru a-și duce la bun sfârșit planurile.