Am citit cu atentie „interviul” directorului Hozindustrie Schweighofer din Financial Intelligence si am asteptat, cu fiecare paragraf petrecut, ca reporterul sa aduca in discutie macar o singura data chestiunea investitiei din Belarus, fieful lui Alexander Lukashenko , ultimul dictator din Europa. Locul unde austriecii urmeaza sa ridice o fabrica de zeci de milioane de euro.
Tinand cont de evenimentele care au zguduit tara, cred ca era interesant de aflat pozitia oficiala a companiei Schweighofer referitor la alegerea de a investi intr-un regim aflat sub tirul sanctiunilor Uniunii Europene si mai ales intr-unul in care “drepturile civile” sunt indesate cu bocancul pe gatul celor care doresc sa traiasca intr-o democratie veritabila. Fara teama ca-i vor vizita scutierii in miez de noapte pentru o plimbare in parc.
Putea reporterul sa puna o intrebare simpla: Cum este sa faceti business intr-o dictatura si sa profitati de pe urma avantajelor economice oferite de un presedinte care permite torturarea civilor si care alearga pe strazi cu AKM cand poporul cere alegeri libere?
Ar fi fost interesant de aflat raspunul directorului Banacu, nu?
Asa cum ar fi fost interesant de aflat pozitia directorului referitor la contextul si declaratia colegului Jurgen Bergner – “Belarus este o tara atractiva din punct de vedere economic si are o locatie buna si forta de munca”.
Jurgen Bergner a facut aceasta declaratie pe 18 decembrie 2020 , in cadrul conferintei de lansare a santierului viitoarei fabrici, in timp ce la Minsk regimul Lukashenko anunta oficial ca Trupele Garzii Nationale din Rusia vor putea fi desfasurate in Belarus “pentru a asigura ordinea publica”. Ce duioasa coincidenta, nu?
Iar in tot acest timp, Bergner si cu Gerald Schweighofer “se zambeau” la fotografii alaturi de un oficial uns direct de presedintele Lukashenko ca sa administreze zona economica, unde austriecii au investit alaturi de alte companii.
E confortabil ca din birouri aflate in tari europene sa dai interviuri si sa vorbesti despre business si echilibru, despre drepturi precum cel al informarii corecte, al presei libere, al respectarii breslei silvicultorilor, dreptul la justa concurenta, dar in acelasi timp compania pe care o reprezinti sa detina o agenda paralela si sa urmareasca sa faca bani profitand de avantajele oferite de un regim dicatorial, care-si umileste, ucide si tortureaza poporul in timp ce striga democratie si libertate, un regim care haituieste presa neafiliata partidului si care controleaza zona economica prin mecanisme brutale, oferind avantaje dupa bunul plac si interesele presedintelui dictator.
Si, mi-am adus aminte ca in 2003 seful Schweighofer n-a avut probleme sa zambeasca alaturi de Ion Iliescu, un alt presedinte de stat care a multumit minerilor ca au dat dovada de o „forta puternica de o inalta disciplina civica muncitoreasca”, asta dupa ce ortacii au calcat in picioare protestatarii din Bucuresti si au transformat capitala intr-un camp de razboi.
Nici nu stiu daca sa-mi administrez o doza de Metoclopramid, sau sa-mi las greata in voie sa-si faca de cap.
Dar, la fel de atent cum am citit raspunsurile, m-am uitat sa vad cine a semnat interviul din Financial Intelligence. Bine macar ca nu a fost atribuit departamentului de Marketing si PR.
Ar fi fost o alta premiera sulfuros – jurnalistica.