Presedintele Asociatiei Forestierilor din Romania, Ciprian Musca, a comentat la postarea pe care am avut-o ieri, referitoare la discursul dezechilibrat al presedintelui ANANP privind gestionarea populatiei de Ursus Arctos din Romania.
Domnul Musca a trimis doua linkuri – unul cu stirea mortii dramatice a unui barbat sfasiat de urs in judetul Brasov, iar al doilea un video cu un exemplar de urs care se infrupta dintr-un animal domestic intr-o gospodarie. A vrut, cred, sa ma convinga ca ursul este o masina de ucis.
Dle Musca, la fel ca multi altii care mi-au scris in privat acuzator, cred ca nu a citit si inteles pe deplin mesajul meu. Eu nu am pus sub semnul intrebarii daca ursul este sau nu o masina de ucis, dar am sanctionat derapajul inregistrat de presedintele (cu rang de secretar de stat) al unei Agentii care se ocupa de conservare si nu de vanatoare. Si care, cu mecanismele legale, trebuie sa se lupte pentru protejarea speciei si a habitatelor in fata amenintarilor antropice. Asta spune fisa postului! Nu?
Este vorba despre echilibrul intr-o dezbatere, echilibru care se presupune c-ar trebui sa aduca beneficii ambelor specii: homo sapiens si ursus arctos.
Pai, daca ne facem toti taxidermisti, cine mai trage cu pusca?!
Daca nici acum nu am fost explicit, putem merge pe scenariul urmator: sa ne imaginam ca la Ministerul Apelor si Padurilor este uns un ministru, care ajunge acolo cu obladuirea unui grup de interese din zona exploatarii si prelucrarii lemnului.
Sa ne imaginam ca acel ministru si acel grup au radacinile infipte intr-un judet din nordul Romaniei. Facem un exercitiu de imaginatie, da? Scriem beletristica, SF.
Si sa ne imaginam ministrul acela e electronist, nu are habar de Mediu sau Paduri, dar are o agenda bine pusa la punct de baietii din industrie, care nu prea-si doresc trasabilitate/SUMAL, nici conditiile pentru licitatiile cu Romsilva nu prea le sunt pe plac si nici anumite personaje de la Garda Forestiera sau secretari de stat. Ca volumul de lemn e grozav, ca se strica lemnul in padure, ca nu se fura asa cum spun gurile rele. Si tot asa.
Mergem mai departe cu scenariul si beletristica, da?
Ne imaginam ca ministrul infuleca agenda baietilor, prin sprijinul politic al carora s-a cocotat la minister, nu se consulta si cu alti specialisti si-i sustine pe acestia uitand ca el este acolo ca sa sustina politicile publice si interesele de stat, nu ale unui grup. Ca asta e fisa postului, nu?! Si ne trezim ca sistemul de trasabilitate a facut 10 pasi inapoi in mandatul lui, ca s-a lucrat prin partile esentiale pe la licitatii cu Romsilva, ca niste volume de lemn estimate a fi disparute din padure au fist tinute la sertar si tot asa, ca unii secretari de stat au fost injurati de morti si mame daca nu accepta sa semneze niste documente pe placul unor gulere.
E doar un scenariu, beletristica, doar am spus mai sus, da?
E adevarat ca prin acest dezechilibru se pot produce pagube majore atat competitiei din piata, cat si resursei naturale, comunitatilor, dar si echilibrului biodiversitatii si strategiei pe termen mediu si lung? Pai, e cam adevarat!
Oamenii de business, la fel ca vanatorii, pot avea o agenda si urmaresc sa faca bani. Nu e nimic ilegal in asta, atat timp cat nu se furiseaza pe sub, sau pe deasupra barierei, care este legea.
Atunci cand ajung la masa negocierilor de partea cealalta a mesei, acolo unde stau reprezentatii autoritatii, mesajul nu trebuie sa fie pe placul urechilor oamenilor de business, dar trebuie sa fie unul credincios fisei postului, a strategiei institutionale si functiei pe care o ocupa acestia! Nu asa ar trebui sa fie?
Eu am crezut in naivitatea mea ca asa e. Ca functionarii de stat urmeaza fisa postului si au cap compas strategia pe termen mediu si lung ghidata prin cadrul legal aprobat in Guvern si Parlament.
Daca nu e asa, atunci „imi pare rau la domnii”!