Exista un soi de ipocrizie de care te impiedici de fiecare data cand vine vorba despre conservare si biodiversitate in Romania. Si de cele mai multe ori aceasta ipocrizie se invarte in jurul unei false probleme, transpusa in cuvinte intr-un mod extrem de stupid ar suna cam asa: “Ce este mai important, omul sau ursul?”
Dar, de ce nu pot fi ambele categorii la fel de importante? De ce trebuie sa existe mereu un conflict intre conservare/natura si om?
De ce ajungem mereu la drame si situatii tensionate intre comunitati si protejarea faunei si florei?
In fapt povestea cu Arthur nu este atat despre natura, cat este despre coruptie si modul haotic in care lucrurile se construiesc si sunt conduse in Romania.
E despre cum sunt cautate gaurile din legi pentru a furisa niste fasicuri de bani.
E despre cei care, daca nu pot sa sara bariera, trec pe sub ea.
E vorba despre cum statul roman se face ca gandeste, scrie, voteaza si aplica legi.
E despre o lipsa cumplita de echilibru si o lipsa si mai adanca de viziune.
E despre statul roman care nu stie sa gandeasca, sa proiecteze si sa aplice strategii pe termen mediu si lung.
E despre indiferenta cu care statul trateaza omul si animalul depotriva.
E despre bani.
Acum fiecare tabara isi ascute cutitele pentru a le adanci in carnea dusmanului: statul acuza ONG-urile ca sunt puse pe scandal, promoveaza fake news-uri si vin cu idei fantasmagorice, iar ONG-urile acuza statul ca este incapabil, acopera mizeriile din sistem si nu-si respecta promisiunile cimentate prin lege.
Arthur si alti frati de-ai lui (se ne amintim de ursul care a fost lasat sa moara in agonie pe marginea unui drum national) a murit din cauza incompetentei si a coruptiei.
Si tot din cauza incompetentei si a coruptiei sistemice au ramas schiloditi, au murit si s-au ales cu gospodariile distruse oamenii din zonele populate de urs.
Cand nu ai o strategie de management la nivel national pentru carnivorele mari, cand ai permis popularea unor structuri mediu cu incapabili si habarnisti (vezi ANANP si fetele lui tata), cand lasi legile sa fie scrise in creion de iubitori de luneta, cand nu accepti dezbatere reala cu societatea civila, cand nu intelegi ca aceasta resursa nu-ti apartine si ca factorul de mediu ne afecteaza pe toti, cand ai organizatii de mediu care nu construiesc strategii si nu se lupta “pe bune” cu autoritatea de stat dar practica scandalul si jocurile de culise… Ei, atunci iti lovesti teasta cu barosul.
Dezbaterea asta cu Arthur mi-a adus aminte doua lucruri:
1 De declaratia tampita a unui biolog din Parcul National Cheile Nerei, angajat acolo sa lucreze si sa protejeze biodiversitatea in fata intereselor pecuniare izvorate din exploatarea lemnului cu orice pret. “Ce e mai importanta, broasca din balta sau comunitatile?”
2 De expresia plina de dezgust a unui politician din Austria in timp spunea ca Romania este ingropata in coruptie si ca in Austria nimeni nu ar indrazni sa trateze padurile asa cum sunt ele tratate in tara noastra. ” E vorba despre bani si coruptie. Voi aveti un Guvern ieftin si o padure la fel de ieftina!”
Coruptia, acest cuvant care ne otraveste buzele de zeci de ani, cu care am ajuns sa coabitam si care ucide, impreuna cu indiferenta sistemica, omul si animalul deopotriva.