Ariile naturale din Romania sunt cel putin victima unui soi de paradox, ca sa citez dintr-un inginer silvic. Si sa fiu putin malitios, neluand in calcul prapadul birocratic si administrativ si lipsa de profesionalism a multor dintre administratori.
„In tara noastra, oazele de salbaticie mai degraba au fost protejate inainte de 1989, cand nu era foarte bine conturata idea de protectie a biodiversitatii, decat dupa 1990 cand un astfel de cadru legal a inceput sa prinda radacini”, a spus la un moment dat silvicul.
Exista un soi de lehamite care ma apuca din maduva oaselor, apoi imi coboara in vintre si la final se curge prin toti porii atunci cand urmaresc dezbaterile si nivelul discutiilor despre protectie si management sustenabil, care se poarta in mediul online.
Si cel mai bun exemplu este Parcul National Semenic Cheile Carasului. O arie protejata condusa de un individ caruia ii place vanatoarea, care nu stie sa raspunda jurnalistilor la niste intrebari simple despre cum si-n ce baza este administrat parcul (https://www.facebook.com/watch/?v=609550959459697).
O arie protejata al carui Consiliu Stiintific este condus de un individ care si-a inceput cariera merceolog si receptioner si care acum isi face doctoratul in studierea reziduurilor de pesticide din carnea de pește.
O arie protejata despre care fostul presedinte al ANANP a sustinut ca este catastrofal administrata de o echipa incapabila.
Dă clic pentru a accesa barzavita.pdf
O arie protejata care nu are nici acum un plan de management aprobat!
Cu alte cuvinte, o arie protejata pe hartie, asa cum sunt multe alte arii (sanchi!) intr-o tara condusa de niste iubitori de topoare, care-si construiesc discursurile anti biodiversitate avand in centru urmatoare fraza – “20% din Romania este arie naturala protejata. Noi nu ne putem dezvolta si nici exploata resurele din aceasta cauza!” Fals!
Daca parcurgem la picior cei 20% o sa descoperim cioate, drumuri forestiere, planuri de management inexistente, sau neaprobate, sau aprobate dar fara masuri de conservare valabile.
Si, ca sa ma intorc in Semenic, acest Parc National condus de un director caruia pare-se ii place sa monitorizeze fauna in crucea noptii cu saci menajeri si lighean in portbagajul masinii 4X4, un director caruia ii placea sa-si “traga” o caprioara la domițiliu, in parcul condus de acest director, recent, o rezervatie integrala a fost trecuta intr-o categorie functionala in care se pot aplica taieri agresive – Rezervatia Barzavita.
Ca sa fie bine, si sa nu fie rau pentru domnii cu topoare si drujbe. A fost o decizie care a invocat si planul de management. Un plan care nu exista si care lipseste cu desavarsire. Dar, astea sunt detalii, Ioane!
Ce rost are sa ne impiedicam in detalii, in ordine de ministru din perioada anilor ’90, unde Rezervatia Barzavita era declarata rezervatie Intergrala in Zona 1, si sa ne opunem dezvoltarii, cand 20% din tara e declarata arie protejata, nu?!
V-am spus ca e rost de lehamite si voma? V-am spus, nu?
Hai, sus drujbele, pentru un experiment (sanchi!) gradinarit in Barzavita!
Lepre sunteti, mah! Metaforic vorind, aproape c-ar trebui sa se amenajeze in paduri capcane cu feromoni pentru voi, asa cum sunt si pentru ipidea. Doar ca mai dese, ca sa acopere suprafete mult mai mari si sa va cuprinda pe toti in acelasi loc.