Acum cateva zile, unul dintre cei mai vocali profesori universitari din domeniul Silviculturii, Laura Bouriaud, a anuntat ca RNP Romsilva a actionat-o in instanta pentru mai multe declaratii acide la adresa Regiei. Una dintre ele se referea si la faptul ca in sistemul silvic se intra cu spaga.
Multa lume vorbeste despre rotitele mecanismului infractional din Silvicultura, fara sa-si asume public declaratiile. Actul de a lua si da spaga este greu de dovedit in lipsa unui flagrant si din pacate sistemul de justitiei de la noi nu a scos la iveala prea multe cazuri concrete. Sau, daca a facut-o, dosarele in instanta nu au fost descoperite de jurnalisti, iar declaratiile picante ale inculpatilor zac si acum cusute cu sfoara in arhiva vreunui parchet sau instanta.
Multi silvicultori nu-si asuma public existenta sau nu a acestui fenomen, pentru ca fie sunt parte din sistem , fie pentru ca nu au dovezile care sa probeze faptele expuse (si multi chiar daca ar avea n-ar risca sa fie scuipati ca niste masele stricate din campul muncii, asa ca aleg omerta). Cu alte cuvinte, nimeni nu vrea sa se detoneze pentru ca pierderile ar fi extrem de mari, iar haiducie nu mai face nimeni demult.
Dar, ce se intampla cand scoti din ecuatie instinctul de conservare? Ce se intampla cand anumite personaje au grumazul turtit de greutatea bocancilor superiorilor incat clacheaza? Se intampla ceea ce s-a petrecut acum ani buni la Cluj, la Somesul Rece.
Satui de solicitarile superiorilor, cativa fosti angajati/gardieni ai padurii au facut denunturi, prezentand autoritatilor modul in care se jefuieste padurea, cum si cand se impart spagile, dar mai ales de catre cine.
Cu alte cuvinte au explicat sistemul din care au facut si ei parte.
Departe de mine sa le gasesc circumstante atenuante celor pe care i-am intalnit s intervievat acum cativa ani.
Fiecare om raspunde pentru faptele sale. Dar, pe de alta parte nu pot sa nu observ ipocrizia canaliilor si segregarea inculpatilor in dosare, pe ratiuni de apartanenta de gasca. Cum s-a intamplat si la Cluj si in multe alte situatii – padurarul raspunde „cu capul”, beneficiarul e uitat prin vreun sertar. Asta e orice altceva, numai dreapta justitie nu e.
Curatenia din sistemul silvic si gandacii morali, care se hranesc scormonind aprig pe sub scoarta moralitatii, nu vor fi rezolvate nici de DNA-ul padurilor, nici de magistrati, nici de politisti. Si nici bagatul sub pres nu ajuta, ba din contra, alimenteaza discursul anti-sistem al societatii civile.
Criza de moralitate isi va gasi leacul dupa ridicarea presiunii politice de pe umerii angajatilor, iar curatenia trebuie sa porneasca de la conducere in jos, nu de la ultimul padurar inspre Bucuresti.
Cred cu tarie asta, pentru ca refuz sa cred ca un silvic porneste in aceasta activitate ca sa fure, ci mai degraba ajunge sa fie pervertit si coplesit de metehnele sistemului, clacand intr-un final fie prin imbratisarea ilegalitatilor, fie prin tacere in fata “crimelor”.
Si una si alta consider ca sunt la fel de condamnabile.