Faptul că banii proveniți din lemnul tăiat ilegal finanțează campaniile politice nu este o noutate. Au spus-o public în trecut miniștrii precum Lucia Varga și Doina Pană.
Noutatea, dacă-mi permiteți, este că mecanismul este uns și acum, iar metodele de furt sunt din ce în ce mai inventive și greu de detectat, profitând și de slăbiciunea și coruptibilitatea unor angajați din sistemul de control și din cel de administrare a pădurilor.
Materialul lui Alex de la Recorder vine într-un moment destul de delicat pentru cei care șurubăresc mișelește la afacerile cu păduri și într-un moment bun pentru a arăta discursul diluat al unor politicieni care susțin că se zbat pentru a scoate hoții din păduri, iar din birou ordinele sunt altele. Materialul prezintă o piesă mică dintr-un mecanism mult mai mare, în vreme ce Codul Silvic este iarăși modificat.
Situația fostului secretar de stat, actual director al Direcției Silvice Mureș, este grăitoare. Oficialul a fost hăituit și pe vremea social democraților, când electricianul CFR-ist Deneș conducea ”bărbătește” ministerul prin delegări, este vânat și acum, când ministerul este condus de un tânăr liberal care luptă împotriva procedurii de infringement cu specialiști în ecarisaj.
Așa cum am mai spus-o, RNP Romsilva trebuie reformată dar într-un mod transparent și de o echipă de evaluatori independenți. Dacă fostul secretar de stat Covrig a fost un manager catastrofal, asta trebuie dovedit prin evaluări și auditori fără sforari în spate.
Soarta pădurilor (care au valoare nu doar economică, dar și socială și mai ales de mediu) nu poate fi lăsată în mână cozilor de topor.
Chiar și dacă aceste cozi de topor s-au înfipt în Palatul Guvernului, sau în Ministerul Mediului.
Cred cu tărie că fostul secretar de stat Covrig a ratat o șansă. Șansa de a se detona într-un interviu despre acest concubinaj toxic- politică și păduri. Numai și pentru simpul fapt că istoria i-a arătat că indiferent de cei de la putere, derapajele sunt aceleași, ar fi putut aplica zicala – ”Dacă nu mă respectă, măcar să le fie frică de mine!”. Istoria însă mă va contrazice, sau îmi va da dreptate. Vom vedea.
Cert este că politica e cancerul pădurilor, așa cum ipidele sunt sfârștiul pentru rășinoase.
Exemplul clar – SUMAL – despre sistemul SUMAL se discuta încă din 2007, când era parte a unui sistem informational integrat pentru sectorul forestier. Nici acum, la 13 ani distanță, sistemul integrat nu este funcțional. Nu pentru că nu există bani, ci pentru că nu există voință politică și pentru că telefoanele sună în draci din teritoriu spre centru. Sună politic!
Pădurile nu vor fi salvate de politic niciodată, și asta e clar pentru toată lumea. Pădurea va fi salvată de specialiști de bună credință. De silvicultori, de finanțiști, de investigatori, de organe de control, de jurnaliști. Nu neapărat de patrioți, cum uleios aruncă vorbe unii prin piață că sună bine la popor.
Soluții sunt! Trebuie doar aplicate!
Ca să-ți faci meseria nu trebuie să fii patriot. Trebuie să fii conștient de responsabilitatea pe care o ai și să nu fii corupt.
Și asta ar trebui să fie de ajuns